Factori de risc si complicatii

FACTORII DE RISC ȘI COMPLICAȚIILE DIABETULUI ZAHARAT

     Totalitatea factorilor de risc asociați cu diabetul tip 1 se află deocamdată în curs de cercetare, însă existența unui membru din familie cu diabet de tip 1 crește în mod previzibil riscul de boală. De asemenea, legate de riscul de diabet de tip 1 sunt și factorii de mediu sau expunerea la unele infecții virale.

     În ceea ce privește diabetul de tip 2 la copii și adolescenți, cei mai importanți factori de risc sunt: obezitatea combinată cu predispoziția genetică și/sau istoric familial de boală, greutatea mică la naștere (< 2500 g) sau macrosomie din mama diabetică (> 4000 g), menarha precoce la fete (apariția părului pubian înaintea vârstei de 8 ani). De altminteri, a fost raportată o creștere a bolilor metabolice și a hipertensiunii la copii de gen masculin cu greutate mică la naștere, aspect care indică și sprijină teoria predispoziției la diabet încă din viața intrauterină. Mai mult, prin expunerea sistematică la lipopolizaharidele bacteriene, și microbiomul intestinal joacă un rol hotărâtor influențând inflamația cronică și deci, apariția diabetului de tip 2 și obezității.

     Cu alte cuvinte, printre factorii de risc asociați cu Diabetul tip 2 se numără: istoricul familial de diabet, greutatea corporală crescută, alimentația nesănătoasă, inactivitatea fizică, înaintarea în vârstă, hipertensiunea arterială, etnia (africanii, asiaticii, indienii americanii, hispanicii sunt mai predispuși), toleranța scăzută la glucoză (TSG-acea categorie de glucoză sanguină mai mare decât valoarea normală, dar sub punctul de diagnostic pentru diabet), istoricul de diabet gestațional sau nutriția nesănătoasă în timpul sarcinii.

     Totuși, dintre acești factori determinanți în apariția diabetului de tip 2, unul merită atenție deosebită, și anume, alimentația nesănătoasă, ca o consecință a stilului de viață asociat cu marile aglomerări urbane. În sens larg, alimentația nesănătoasă implică un consum susținut de alimente nesănătoase, procesate, pe fondul unui stil de viață eminamente inactiv, caracterizat de perioade lungi de sedentarism.

     Demne de menționat în acest context, sunt studiile controlate randomizate din diferite părți ale lumii, cum ar fi Finlanda, SUA, China sau India, care au demonstrat că modificarea stilului de viață cu activitate fizică și/sau dieta sănătoasă poate amâna sau preveni diabetul tip 2. Cu aceasta în vedere, numeroase intervenții, campanii de awareness, educație și marketing social s-au implementat cu succes la nivel de comunitate. În mod previzibil, accentul cade mai cu seamă pe mișcare, activitate fizică regulată dar și alimentație sănătoasă. Un lucru devine cert, în urma acestor concluzii, și anume că perspectiva sănătoasă asupra vieții, teoretizată și materializată pe fondul argumentelor “evidence-based” joacă un rol fundamental în prevenția diabetului tip 2 și a complicațiilor acestuia. Mai mult, prevenția începe cât mai devreme în viața copilului, atunci când sunt stabilite obiceiurile alimentare și ritmul de activitate fizică. Acești parametri invariabil reglează metabolismul si balanța energetică pe termen lung, iar prin adoptarea cât mai timpurie a stilului de viață sănătos, avem la dispoziție cea mai importantă armă de luptă împotriva obezității, diabetului și bolii în general.

În lumina acestora, ar fi indicat să trecem în revistă și complicațiile diabetului care, în mod sistematic demonstrează gravitatea diagnosticului. Acestea pot fi acute (hipoglicemia, hiperglicemia, cetoza diabetică) dar și cronice (complicații nutriționale, sindrom Nobécourt, sindrom Mauriac). În ceea ce privește complicațiile metabolice, amintim dislipidemiile, iar în cazul celor degenerative vasculare, punctăm nu numai retinopatia diabetică, nefropatia diabetică, neuropatia diabetică, ateroscleroza și cardiopatia, cât și lipodistrofia, hipertrofia la locul injecției și limitarea mobilității articulare (chiroartropatia). Printre bolile autoimune asociate, cel mai des întâlnite sunt hipo-hipertiroidismul, boala Addison, boala celiacă dar și necrobioza lipoidică.

     Analiza bolii cardiovasculare (BCV) merită o atenție sporită în contextul complicațiilor diabetului. Prin hipertensiunea arterială, hipercolesterolemie și hiperglicemie asociată, diabetul afectează inexorabil inima și vasele sanguine. El reprezintă așadar cauza principală a bolilor coronariene cu potențial fatal (infarct miocardic acut- IMA) sau a accidentului vascular cerebral (AVC). Totodată, boala renală (nefropatia diabetică), cauzată de diabet prin afectarea vaselor sanguine mici din rinichi, conduce la scăderea eficienței funcției renale și deci, la insuficiența renală. în mod statistic, nefropatia este mai frecvent întâlnită la persoanele cu diabet decât la cele fără diabet, iar menținerea glicemiei și tensiunii arteriale în limite apropiate de cele normale poate reduce semnificativ riscul de boală pe acest palier.

     Pe de altă parte, în ceea ce privește boala nervilor periferici (neuropatia diabetică), s-a demonstrat că diabetul poate cauza lezarea nervilor din organism. Prin glicemie și tensiune arterială prea mare, diabetul conduce la probleme cu digestia, disfuncție erectilă și multe alte disfuncții, printre care cele mai frecvente sunt cele care afectează extremitățile și în special membrele inferioare (piciorul diabeticului). Afectarea nervilor din aceste zone se numește neuropatie periferică și poate determina durere, furnicături, amorțeli și lipsa de sensibilitate. Ceea ce este cu adevărat regretabil este că pierderea sensibilității în aceste zone permite efectelor lezionale să treacă neobservate, premisa ce creează în schimb, condițiile unor infecții grave, ulcerații sau posibile amputații. Într-adevăr, diabeticii prezintă risc de amputație de 25 ori mai mare decât non-diabeticii, însă pe fondul unui management multidisciplinar salutar, acestea pot fi în mare măsură prevenite. 

     În cazul bolii oculare sau retinopatiei diabetice care apare ca rezultat al afectării îndelungate a vaselor mici de sânge din retină și care se manifestă prin reducerea vederii sau chiar orbire (cecitate) în stadiile târzii ale bolii, tot diabetul rămâne responsabil de numărul mare de pacienți afectați. Nivelele foarte ridicate ale glicemiei, tensiunii arteriale și colesterolului sunt iarăși numitor comun, reprezentând factorii determinanți principali în tabloul clinic al retinopatiei. Cu toate acestea totuși, prin examinarea regulată a sănătății ochilor și menținerea glicemiei și lipidemiei în limite cât de cât normale, retinopatia poate fi prevenită sau cel puțin gestionată eficient.

     În altă ordine de idei însă, nu putem merge mai departe în analiza complicațiilor diabetului, fără să le punctăm pe cele survenite în timpul sarcinii. Femeile cu orice tip de diabet riscă anumite complicații în timpul sarcinii, dacă nu-și monitorizează atent glicemia sau, mai important, nu-și gestionează starea de sănătate în general. Pentru a preveni posibilele afectări de organ la făt, femeile cu diabet tip 1 sau tip 2 trebuie să mențină nivele-țintă de glucoză în sânge, chiar și cu mult timp înainte de concepție. Mai cu seamă, toate femeile cu diabet în perioada sarcinii, chiar dacă este vorba de tipul 1, 2 sau cel gestațional, trebuie să adopte stilul de viață și alimentația sănătoase în așa fel încât să obțină nu numai glicemii normale dar și minimizarea complicațiilor diabetice aferente. Hiperglicemia din sarcină poate determina exces de greutate la copil, iar acest exces poate duce la probleme de expulzie, traumatisme atât la mamă cât și la copil și hipoglicemie bruscă la bebeluș după naștere. Copiii expuși intrauterin la hiperglicemie prezintă un risc considerabil mai mare de diabet în viitor.